Plugusorul [1]
Autori: Biroul 203
Comentarii: Piti
Motto:“De se va supăra oarecine, au va găsi cu cale
că n-am scris după adevăr, însuşi să ia condeiul şi să dreagă pe unde va socoti c-am greşit. Eu mai bine nici nu pot face, nici n-am ştiut, că cele omeneşti toate-s cu margeni şi cu greşale şi, ştiindu de aceasta, nici o amăgire n-avem, ce gîndit-am că destul ar fi măcar unele de-am putea nemeri.”
Calpuzanii [2]
Aho, aho ceteceisti,
Cobolisti sau assiristi,
Profesionisti sau amatori, [3]
Analisti, programatori,
Dup-un vechi si sanatos
Obicei de la stramosi,
Am venit sa proorocim [?]
Plugusorul sa-l pornim!
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Anul nou sa va aduca
Noi izbinzi si spor la munca,
In familii fericire,
Sanatate si-mplinire,
Iar la fiecare-n parte
Plugusorul o sa poarte
Cite-o strofa amicala,
Cit mai caricaturala!
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Hai sa zicem Plugusorul
Pentru Jeican vinatorul,
Sef blajin, placut la vorba
(De cricnesti te face ciorba).
Ii uram de-aci-nainte
Braconajul sa-l evite
La contracte si vinat!
(Sa ne scuze pantru sfat) [5]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Pentru cei de la Unirea,
Le dorim numai marirea,
Iar lui Tibi Ungureanu,
Ex-matematicianu’
Ii dorim replici hazlii:
“Gagiule, Assiris stii?”[6]
Cermalind pe trei carari
Sortul cu doua intrari! [7]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Sa uram cu glasul rar,
Pentru cel ce tine-n bar
Conferinte-ndelungate
Pe teme neprecizate,
Vin si votca cit mai tare,
Fete noi la perforare,
Dinti pe roti nedegerate
Moto groso adunate,
Angrenate fortuity,
Puse-n sala la pazit! [8]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Adastati o clipa doar;
Listam intr-un exmplar
Un TIPOUT cam dolofan,
Raspuns lui Ghita pe-un an
Chestiei ce nu-i da pace:
“Da’ cu BINARY ce face?” [9]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Sefei de la programare
Sa-i rostim calda urare
Cercetarea s-o iubeasca,
REORG-ul sa-l foloseasca,
S-auzim un zvon ca Luci-i
Da lui Warnier papucii! [10]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Faceti toti acum urare
La fete-n implementare
An Nou vessel cu belsug
La Taranu fara plug!
Mai uram la fel si pentru
A-l vedea mai des la Centru
Ca aicea-i de gasit
Numai pentru… barbierit! [11]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Si acum cu toti pe-un gind
Sa uram la-nvatamint,
Cu instructori si-nstructoare
Si-acel sef – esenta tare,
Ca viitorul curs sa-l faca
Urmarind si el din banca
Meditind cu-amaraciune
La o stea care apune! [12]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Lui tovarasu’ Mustata
Ii uram sa faca fata
Nu numai la simpozioane,
Ci lucrind si-n programare!
Cit mai multi ca sa doreasca
Interviu sa le-ntocmeasca.
La Laborator succese,
Iar la Centru-opriri mai dese! [13]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Si acum ciuliti urechea,
Ca uram pentru Seuchea!
Urati mai, hai, hai… (rateu).
(Unii zic, dar cam cu frica,
Cum c-ar fi Cornel Burtica…) [14]
Dati acuma glas urarii
Pentru seful cercetarii:
Compromis si impostura
Intre cifre si cultura,
Visator pervers de … fite [15]
Stuchitor de ciini si mite,
Ris spumos, barba hilara,
Ironie ancestrala,
Ii uram intii de toate
De contracte s-aiba parte
Pe Onet sa-l domoleasca,
Scaunul sa si-l pazeasca! [16]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Pentru cel cu creier cret,
Greu-gasibilul Onet,
Noi uram aici de fata
Delegatie pe viata,
Aminare la contracte,
“Radeberger” cit se poate,
Si cit timp nu-i prea tirziu,
Linga SIGMA inc-un fiu! [17]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Lui Mihai, skodist cu fala,
Ii uram acces in sala [18]
Sa ne-arate cum se poate
Linge-un fisier de date:
Maniera-i eleganta:
Rap cu el pe imprimanta! [19]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Si acum uimire mare,
Iar scandal pe coridoare,
Blestema si asupreste,
Usi trintite, rau racneste,
Rime-n gura, acritura,
Spiritual si bun de gura,
Sarcastic, plin de élan,
Ghidusul de Piti Man! [20]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Sa pornim acum agale
Urarile sindicale:
La Tataru si Tigan
Sa le-aduca Noul An,
Chezasie de succese,
Instructaje lungi si dese;
Pentru noi, de-i cu putinta,
In tot anul o sedinta! [21]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Acum cind se schimba anu’,
La tovarasa Buteanu
Ii facem asta urare:
Sa urce, nu sa coboare! [22]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Iar acum cu toti in cor,
Pentru-al nostru director,
Sa-i dorim pe viitor
Mai atent sa se-ngrijeasca
Ca sa nu se mai raceasca (?),
Stind de dimineata-n hol
Aparent nepasator!
Tot acuma ii uram
Locu-intii sa-l ocupam,
Intre centrele din tara
Primii sa ajungem iara! [23]
Minati mai, hai, hai (poc!, poc! [4])
Poc! Poc! Poc! Poc!…Poc! Aplauze! [24]
Comentarii
[1] – Plugusorul a fost creat cu ocazia Anului Nou 1977 sau 1978. Atunci, biroul 203 era format din Mihai (Tzupi) Popovici, sef de birou si membru al selectei echipe cercetare, care incerca sa ne invete meserie, drept care il mai ciufuleam si cu titlul de Rabi – invatatorule! Ioan Oprea, matematician, ulterior doctor in matematica, apelat si cu Chistocu, porecla nascocita intr-un moment de genialitate de Romica Macarie, care ulterior si-a dat seama ca il cheama de fapt Macaria. Alin Popluca, de asemenea matematician, memorabila fiind discutia lui cu “hocheista” Ileana, care ii spunea respectuos “domnu’ injiner”:
-Da nu-mi mai spune inginer, ca io nu-s inginer!
-Da ce esti, domnu’ Alin?
-Matematician.
-Da’ matematicianu’ face scoala?
-Face dara.
-Citi ai?
-Patru ai!
-Aha, ii ase un fel de subinjiner, ase-i, ca doara injineru’ face cinci ai?
Marian Muresan, zis si Ma-Marian, a carui mamica era maghiara, drept care ne aducea prajituri cu ocazia Pastelui catolic, iar noi ii multumeam, spunindu-i “Ma Marian, bune prajituri am mincat de Pastele ma-tii!”
Monica Chisu (ulterior Lupu) o prezenta feminina si rafinata, din pacate fara un rol esential in realizarea operei de fata (sau Monica a venit in birou mai tirziu?).
Augustin (Piti) Man, pe atunci doar detasat in cadrul biroului, de la programare.
[2] – Calpuzanii lui Silviu Angelescu, capodopera a literaturii romane descoperita de mine intimplator in biblioteca socrului meu si care a devenit o referinta generala printre noi. Boss-ul (vezi [23]) sustinea ca Silviu Angelescu ar merita premiul Nobel pentru literatura pentru acest unic roman; singurul care stia de Angelescu era evident Pi Muslea (vezi [15]), care ne-a spus ca autorul este professor de romana veche la Universitatea din Bucuresti. Remarcabila este si reactia dragutei de Claudita Nemes, ulterior Macaria, care exasperata de desele noastre referiri la Calpuzanii, a izbucnit intr-o zi: “Da’, ma, eu nu pot sa citesc cartea aia!”
[3] – Amatori – se refera la jocul de cuvinte de pe ecusonul meu: PROGR.AMATOR.
[4] – Poc, poc! – Sub atenta indrumare a ex-secretarului OB Sabin Goron, originar din Cuzdrioara, o zona vestita pentru cresterea vitelor, am impletit din multa fringhie groasa un adevarat bici de bouar, lung si gros, cu coada scurta, din care de fapt stia pocni numai Sabin, care a si fost cooptat pentru spectacol. Intilnindu-ne odata in drum spre curtea interioara pentru o repetitie, Tataru (vezi [21]) l-a intrebat: “unde mergi cu viteii, Sabine?”
[5] – Braconajul sa-l evite. – Initiativa noastra a fost probabil atunci pentru unii la fel de socanta cum ni se par azi ideile tinerilor; destul ca numai Constantin (Titi) Jeican, seful analizei, “s-a atacat” la auzul dedicatiei sale si s-a plins dlui Peteanu cu ceva de genul “Boss-ule, cum indraznesc astia sa zica asa ceva de mine?!” dar a fost potolit cu “lasa-i, ma Titi, ca-s copii” (oare o fi zis si “copii, copii, da’ cu mine sa bage de sama”, asta n-o mai stiu?).
[6] – Assiris stii? – Colectivul nostru programa pe atunci aproape exclusiv in limbaj de asamblare, asa ca intrebarea sefului de proiect de la Unirea, Tiberiu Ungureanu, era hazlie prin truism.
[7] – Cermalind sortul – Lui Tiberiu (vezi [6]) ii trebuiau tot felul de “traznai si artificii”, desigur decurgind din analiza prelucrarilor, dar pe noi ne distra de fapt imbinarea voita de folclorisme si termeni informatici.
[8] – Cel ce tine-n bar – Strofa se refera la Horia Paicutiu, seful exploatarii, care din pacate nu se mai afla printre noi, alaturi de alti colegi reprezentativi pentru viata la CTCE, unii pomeniti in continuare si in acest Plugusor (Liviu Onet [17], Cornel Seuchea [14]). Desi “de mortuis nihil nisi bene”, cred ca niste amintiri evocate “sans peur et sans reproche” se pot constitui ca un omagiu adus memoriei lor, cu care ei insisi ar fi de acord. Asadar, Paicutiu in calitate de sef al exploatarii, nu ne lasa sa intram in sala calculatoarelor (vezi [18]) si acesta era principalul motiv de conflict intre noi si el si de aici si abordarea mai critica in ceeace-l priveste. Ultima parte a strofei este o aluzie cam confuza la faptul ca spunea “moto groso” in loc de “grosso modo” si nu-i erau clare intelesurile cuvintelor “fortuit” si “lucrativ”. Sa observam in paranteza ca despre intimplarile din sala calculatorului s-ar putea scrie un volum separate.
[9] – Raspuns lui Ghita – Gheorghe (Ghita) Pop era inginer la exploatare, autorul utilitarului de listare in partitie de serviciu TIPOUT. Cind Tzupi (vezi [1], [19]) a creat SGPBD-ul, o extensie a interfetei de firma SCF, a introdus generarea dinamica a executabilului final, in care unele module erau precompilate si introduse in editarea de legaturi in format binar, cu imaginea cartelei de control .BINARY. Asta l-a pus in mare incurcatura pe saracul Ghita, care ne tot intreba ce face Tzupi cu acel “binary”?
[10] – Da lui Warnier papucii – Sefa serviciului programare, Lucia Paul (respectiv pentru unii d-na Paul, pentru altii Luci) era in opinia noastra mult prea tipicara si dadea prea multa atentie aspectelor formale ale activitatii noastre. Era epoca informaticii “haiducesti”, a asambloarelor si a salturilor neconditionate (BRU) frecvente, iar Luci era adepta unor formalisme de programare (Warnier). Acum ma gindesc ca era poate in viziune cu un pas inaintea noastra, dar atunci nu ne placea. Imi amintesc ca a venit odata la eminentul analist Jancsi Nagy revoltata ca niste date de pontaj erau aiurea: “De unde ai luat datele astea, Jancsi?” a intrebat ea. Acesta, mingiindu-si stomacul, a raspuns: “Ex-burtis, Luci, ex-burtis!”
[11] – Pentru barbierit – Seful serviciului implementare era Cornel Taranu. Acesta avea multe relatii in diferite domenii dinafara informaticii, era vesnic plecat si ocupat si nu apuca nici sa se barbiereasca acasa, asa ca prima operatiune cind ajungea la serviciu era sa puna masina de barbierit in priza!
[12] – Acel sef – esenta tare –Pe vremea aceea informatica nu se invata la serviciul invatamint, ci, cum spuneam, haiduceste: primii angajati au fost scolati in Franta la CII (ces-deux-i) unde Onet (vezi [8], [17]) a fost de departe cel mai bun, apoi noi am invatat meseria de la Tzupi (vezi [1], [19]) si Dorin (Dodo) Lupu, asa ca aveam tendinta sa-i consideram pe “profesori” ca un fel de auxiliari. Intrucit, pe de alta parte, sefului lor, Vasile (Titi) Constantin i se parea ca nu se justifica sa ne dea o parte din cistigul serviciului lor pentru asistenta de sistem pe care o ofeream noi, pozitiile noastre reciproce erau oarecum antagonice, ceeace se evidentiaza in tonul strofei. Trebuie mentionat insa ca ulterior invatamintul a ramas SINGURUL activ din CTCE pina in present, iar Titi Constantin s-a dovedit un coleg de exceptie pentru strategia (esuata, nu din vina noastra) a privatizarii Centrului si ulterior de valorificare a actiunilor acelora dintre noi care am avut incredere in aceasta institutie. Cu scuze, ca ma intind la vorba, dar cred ca veti savura doua intimplari cu Titi Constantin, asa cum am spus un coleg minunat, dar mai sobru, cu care “nu ne trageam de curea”: la o sedinta de partid, Titi citea despre realizarile serviciului sau cind eu ii spun lui Mihai (Itza, Gordina) Muresan, automobilistul nostru: “fii atent aici: de vei minca numai peste si bei apa de izvor, nici de p.la nu te-mpiedici, nici de p..da nu ti-e dor!” Itza incepe sa rida cu hohote, spre stupefactia lui Titi, convins ca ride de el! Alta data si mult mai tirziu fata de data Plugusorului de fata, Ioan (Nelutu) Mircean, operator la Coral, un baiat bun dar cam lipsit de niste ani incipienti pe-acasa, deschide usa biroului invatamint unde erau de fata toti membrii lui si i se adreseaza lui Titi, plin de “respect”: “vai ce bine ca va intilnesc, domnu’ Constantin, ca de la doua am intilnire cu un alt idiot!” Dupa un moment de liniste generala, majoritatea au izbucnit intr-un ris homeric, la care Titi, dupa o mica ezitare, s-a alaturat si el, spre nedumerirea lui Nelutu: “Ce-i, ce-i, de ce rideti asa?”
[13] – Lui tovarasu’ Mustata – Pe vremea aceea , Centrul tinea anual Simpozioane de Informatica. Ele erau (in principiu) “organizate” de Constatin (Ticu) Mustata, seful Laboratorului de Informatica subordonat Centrului, care si-a descoperit ulterior talente de scriitor, scriind citeva carti. Ghilimele de mai sus au rolul de a evidentia ca Mustata era de fapt mai mult un organizator onorific, la aceste evenimente, care, la apogeul lor, stringeau sute de participanti, aducindu-si contributia intregul colectiv, inclusive cele mai prezentabile prezente feminine de la perforare (masini de perforat cartele).
[14] – Ciuliti urechea – Inginerii de sistem oficiali ai calculatoarelor Felix erau Cornel Seuchea (vezi si [8]) si Ildiko Deac. Cornel avea o burta destul de pronuntata, dar oricit de “nebuni” eram noi, versurile din paranteza strofei nu au fost recitate niciodata, Cornel Burtica fiind atunci prim vice-prim ministru si adjunct direct al TOVARASEI. Asa ca in final ne-am pierdut orice chef sa mai scriem ceva despre Cornel si strofa a ramas nedecisa…
[15] – Compromis si impostura – Seful cercetarii, Ioan (Pi) Muslea, desi inginer prin pregatire la dorinta mamei sale, era intelectualul prin excelenta al Centrului. Posesor al licentelor de traducator din franceza si germana, cu biblioteci intregi citite la activ, Pi era, cu ochelarii lui grosi ca fundurile de borcane de iaurt, nasul mic si cirn si barba generoasa, lumina culturii, spre care gravitam toti, incepind cu Boss-ul (vezi [23]) si sfirsind cu noi, mici pisoi, care insa prisesem deja, pe limbuta creierului, gustul rascolitor si inconfundabil al metaforei si aluziei spirituale si ironice, si dupa care umblam scotocitori in fiecare zi in biroul sefului cercetarii. Acolo nici nu se prea putea lucra, vesnic fiind plin de musafiri, de la prietenul de jazz Zsolt, care putea vorbi in zece minute in cinci limbi straine, fara pic de afectare si cu zimbetul sau ingenuu sub mustacioara tip Hitler, la trecerea rapida si speriata a fragilei nemtoaice de la biblioteca, Ani Vancea. Revenind cu picioarele pe pamint, vreau sa mentionez ca in dorinta de a contribui si el la strofa dedicata lui Pi, Marian a produs doua variante remarcabile, care insa n-au putut fi incluse, datorita ritmului necorespunzator (“ma, tu nu vezi ca nu se potriveste?!” – l-am apostrofat noi):
“Mare, gras, cu barba deasa,
Scuipind pisici in drum spre casa”.
Si
“Amator de jazz, afon,
Lingind noaptea-un saxofon” (o dorinta secreta a lui Pi era sa aiba un saxofon).
De asemenea, fite trebuia sa fie de fapt “titze”, dar s-a considerat nepotrivit.
[16] – Scaunul sa si-l pazeasca – Vezi si [15]. Pi era mult prea fin pentru a fi sef. Din pacate era citeodata obligat sa actioneze ca un sef, si asta mai ales in privinta lui Onet (vezi [8], [17]), pe care, in ciuda dotarii lui intelectuale de exceptie despre care vorbeam, boala a inceput sa-si puna amprenta. Din pacate urarea noastra n-a fost de bun-augur, dupa citiva ani cercetarea din cadrul CTCE s-a desfiintat si noi am avut de ales daca sa trecem la Dan Gruita la implementare, sau la Jeican la analiza, fiindca la Luci nici nu se punea problema. Pina la urma l-am ales pe Jeican si recunosc ca nu am regretat: in ciuda stilului aparent amenintator, Jeican s-a dovedit un sef plin de initiativa si energie, meritind cu prisosinta sa fie numit director adjunct, ceeace imi pare rau ca nu s-a intimplat.
[17] – Greu-gasibilul Onet- Despre Liviu am vorbit deja destul de mult. El a realizat un sistem integrat de gestiunea materialelor (SIGMA) si “traia” din implementarea lui la diferite intreprinderi. Cu chelia, barba lui roscata si usor exoftalmic constituia o aparitie insolita, care ne dadea mereu dovezi incredibile de performante intelectuale si fizice in cele mai neasteptate domenii. Din pacate deja era inexorabil macinat din interior, in ciuda paradei pe care o facea despre sanatatea lui de fier. In alte conditii, eu cred ca Liviu ar fi fost cel mai bun informatician al CTCE.
[18] – Mihai, skodist cu fala – Mihai (Tzupi) Popovici ne-a invatat “meseria” intr-un mod neformalist, trintindu-ne sub nas sursele sistemului de operare. Tzupi era un excelent profesionist, avind marea calitate sa-si puna mereu intrebari despre caracteristicile de virf ale sistemelor de atunci, pe principiul “cum il lasa pe el (pe system) trebuie sa ma lase si pe mine!” [sa fac o anumita prelucrare]. M-a invatat despre fisierul SYSFT, cu ajutorul caruia am realizat programele autolansabile si o multitudine de lucruri utile, dar mai presus de toate m-a invatat sa gindesc logic din punctul de vedere al sistemului. Dupa ce am prins gustul “acrobatiilor” de sistem, numai sa te tii! In utilitarul nostru comun TSERVICE am scris niste functii de corectie si control ale sistemului atit de puternice (JOB MIHAI STARTED – HOLERA ENDED), ca saraca Ildiko a fost ingrozita si Seuchea a zis ca-mi “rupe picioarele”! Mihai avea o Skoda MB1000, care era cea mai buna masina din lume si un radio Gloria, care era cel mai bun radio din lume, aceasta unicitate constituind unul dintre foarte putinele defecte ale lui Tzupi. Din pacate Tzupi ne-a tradat plecind la prietenii nostri de la ITC, pentru “recunosterea sociala a meritelor” (citat din el). A regretat apoi pasul respectiv.
[19] – Rap cu el – Tzupi caracteriza o prelucrare reusita drept una intr-o “maniera eleganta” si ii placeau onomatopeele in explicarea unei prelucrari. Imprimantele acelea gigantice Bull chiar rapaiau cind listau…
[20] – Ghidusul de Piti Man – Ii multumesc mult lui Tzupi, autorul strofei care-mi este dedicata si in care se expun exagerarile cele mai socante de care am dat dovada in anii traiti la Centru, si pe care mi le asum in totalitate; din pacate, dus de entuziasm, Tzupi a uitat sa-mi ureze ceva!
[21] – Urarile sindicale – Stefan (Fane) Tigan si Ioan Tataru erau responsabili de activitatea sindicala la nivel de serviciu, respective Centru. Mesajul strofei este evident.
[22] – Ii facem asta urare – Ioana Buteanu este si ea decedata, dar asa cum am justificat in [8], cred ca am voie sa spun citeva cuvinte despre ea. O membra destul de insignifianta a programarii, Ioana Buteanu a fost propulsata de PCR-ul orasenesc in postura de secretara, luindu-i locul lui Sabin Goron. Odata ajunsa in acest post si probabil la presiunea conducerii PCR locale, a inceput sa puna intrebari comuniste (de exemplu “cum se poate ca tovarasul Jeican sa conduca cel mai important serviciu din Centrul de Calcul daca dinsul este divortat?” si chestii de felul asta) , amenintind sa “strice jucaria” (jucarie ii spuneam noi atmosferei incredibile din Centrul de Calcul). Treaba asta a mers treptat, asa ca pe cind a devenit critica tocmai erau din nou alegeri. Ne-am mobilizat exemplar sa regizam propunerile ca Ioana sa nu mai fie aleasa in biroul PCR pe intreprindere (ca dupa aceea alegerea secretarului era o simpla formalitate, dictata “de sus”). Initial Jeican s-a speriat si i-a spus lui Pi: “spune-le sa-si bage mintile-n cap, ca n-au nici o sansa!”. Dar noi (biroul 203) nu ne-am lasat, asa ca la o intilnire ulterioara cind Pi a vrut sa-l linisteasca pe Jeican, pozitiile s-au inversat: “lasa-i in pace, ma Titi, ca n-au nici o sansa.” “Ba acuma au, ca au vorbit cu toata lumea!” Ca sa nu mai lungesc povestea, am fost victoriosi si, faut de mieux, a fost “ales” Dan Gruita, iar “jucaria” n-a mai fost in pericol.
[23] – Pentru-al nostru director – Este evident pentru fiecare ca viata minunata de la Centru n-ar fi fost posibila daca n-ar fi fost director dr. Vasile Peteanu, numit current Boss-ul. Asa cum ne-a marturisit ulterior, dinsul “ne-a tinut spatele” de nenumarate ori pentru prostiile pe care le faceam, in general si in ultima instanta lucruri neinsemnate, dar care in acele vremuri in alte parti puteau distruge cariera si chiar viata unui om. Imi amintesc de exemplu ca tocmai luasera portretul lui Ceausila din sala de sedinte, ala “intr-o ureche”, ca sa il inlocuiasca cu ala cu doua urechi si cravata cu blacheuri. Dorin (Dodo) Lupu, ultimul nostru secretar, tocmai spunea plictisit “daca nu mai lipseste nimeni, declar deschisa sedinta OB…” cind Romica intrerupe cu “lipseste cineva foarte important”. “Cine” inteaba Dodo. “Uita-te deasupra capului!” Dodo, luat pe neasteptate, raspunde sincer: “Ii dus la reparat!” Eu intervin: “Crezi ca se mai poate?” si multe altele. Inafara de asta, programul de lucru era liber si numai rareori Boss-ul isi mai petrecea dimineata in hol, ca un fin avertisment pentru cei inclinati sa exagereze si la asta se refera strofa.
[24] – Aplauze – Pentru Plugusorul recitat Boss-ul ne-a platit cu monede, dupa datina, si intrigantul Pi a simtit nevoia sa ne puna intr-o situatie delicata, zicind “Boss-ule, chiar au spus baietii ca ai fost cam meschin cu banii”, ceeace evident ca nu era adevarat.
Am incercat sa adaug aceste comentarii in ideea unei evocari mai ample a vietii minunate de la Centrul de Calcul, care si-a pus amprenta pe noi pentru totdeauna si oriunde am ajuns dupa aceea, indiferent cit de bun si placut a fost colectivul din care am facut parte, ne-am spus in sinea noastra “nu se compara cu Centrul de Calcul”…
20.05.2008 Piti