La inceputul anilor ’60 apareau in Cluj primele semne a ceea ce urma sa se numeasca un deceniu mai tarziu, INFORMATICA. Este vorba de preocupari si cercetari in domeniul construirii si utilizarii calculatoarelor electronice, de intalniri si comunicari  organizate la intreprinderi pe teme privind utilizarea metodelor matematice si a calculatoarelor in economie, de specializarea in tara si peste hotare a unor tineri in probleme de tehnica de calcul, cercetari operationale, logica matematica si altele. In centrul acestor activitati se gasea Institutul de calcul al Academiei condus de Prof. Tiberiu Popoviciu care datorita clarviziunii ce-l caracteriza a sesizat noul, l-a sprijinit si a luptat pentru realizarea lui. Primele incercari s-au materializat intr-o masina cu relee electromagnetice, iar la scurt timp au aparut calculatoarele DACICC-1 si DACICC-200 care au devenit repede cunoscute si utilizate. Cu ele au fost rezolvate probleme concrete pentru industrie si cercetare,bineinteles probleme de dimensiuni mici dar nu lipsite de importanta, intrucat inglobau multa inteligenta si ingeniozitate in metodele matematice de rezolvare. S-a trezit curiozitatea si interesul unor specialisti si conducatori pentru astfel de probleme, pentru metodele de rezolvare  si pentru calculatoare. In anul 1967 s-a aprobat “Programul de dotare a economiei nationale cu echipamente moderne de calcul si automatizare a prelucrarii datelor”si s-a infiintat Comisia guvernamentala pentru realizarea acestui program avand un Secretariat permanent condus de Prof. Mihai Draganescu.  Activitatile in domeniu se intensifica, se diversifica, se accelereaza. Pe plan national incepe productia de masini de calcul de birou, de masini de facturat si contabilizat si de calculatoare electronice FELIX-C-256.

La Cluj, unde a fost deja creat climatul favorabil introducerii si utilizarii informaticii,  s-au intreprins actiuni  si s-au facut demersuri pentru infiintarea unui Centru de calcul. (S.T.E.) In consecinta  a aparut H.C.M.nr.2016 din 1968 care legifereaza infiintarea Centrului de calcul teritorial Cluj sub indrumarea si controlul Secretariatului permanent al Comisiei guvernamentale. Conform documentelor din arhiva C.T.C.E. Cluj, Statia de calcul a directiei judetene de statistica, avand in dotare un echipament mecanografic CAM de productie sovietica, a trecut in subordinea Comisiei guvernamentale la data de 1 februarie 1969 sub denumirea de Centrul de calcul teritorial Cluj iar seful statiei a fost numit director adjunct tehnic al Centrului. Nomenclatorul de functiuni specifice centrelor de calcul a fost transmis de Comisie in 20 mai 1969, data la care s-au facut si primele angajari de analisti si programatori (vezi detalii…) luind astfel nastere efectiv Centrul de calcul. Ulterior, consecinta a dotarii cu echipamente electronice, s-a schimbat numele in Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj. In primavara anului 1971 s-a finalizat sediul Centrului pe str. Republicii nr.107 si s-a achizitionat un calculator FELIX-C-256 care era primul de acest fel produs in Romania. La scurt timp au mai fost achizitionate inca doua sisteme FELIX cu capacitati mai mari.

In Sibiu, Oradea, Targu Mures, Baia Mare, Bistrita si Zalau s-au infiintat subunitati ale C.T.C.E. Cluj care au  devenit ulterior Centre independente si au generat la randul lor noi Centre si Oficii. (vezi imagine)

In judetul Cluj C.T.C.E. a impulsionat si a sprijinit infiintarea de subunitati de informatica (centre , oficii, statii de calcul, ateliere scoala) la intreprinderi si institutii(vezi detalii).

Unitatile pentru care Centrul proiecta sisteme informatice,  prelucra date sau pregatea personal de specialitate erau numite  “beneficiari” deoarece beneficiau de serviciile Centrului. Primii beneficiari au fost (in 1969) Fabrica de tricotaje Somesul, Trustul de constructii industriale, Intreprinderea Metalul Rosu si Combinatul de industrie alimentara. In 1989 numarul beneficiarilor era de 71 (vezi lista).

Prin chiar actul de infiintare cu modificarile ulterioare, Centrul avea ca obiect analiza de sisteme, elaborarea de modele si programe de calcul pentru prelucrarea automata a datelor, prelucrarea datelor cu calculatoare electronice, pregatirea cadrelor in informatica, coordonare metodologica, indrumare si control in teritoriu. Structura organizatorica a Centrului avea in componenta urmatoarele compartimente:

• atelierul de analiza-proiectare,
• atelierul de programare,
• sectia de exploatare a echipamentelor electronice,
• colectivul de cercetare-elaborare modele si sisteme,
• atelierul de proiectare asistata de calculator numit initial informatica industriala,
• atelierul de implementare,
• grupa de pregatire a cadrelor,
• nodul de comutatie,
• grupa de inspectori,
• compartimentele functionale ( plan-personal, contabilitate, administrativ).

Conducerea Centrului era asigurata de un director, un director adjunct tehnic si un contabil sef. (vezi cadrele…)

Angajarile s-au facut initial pe baza de teste de aptitudini iar cei angajati au participat la cursuri organizate de Comisia guvernamentala in colaborare cu specialisti de la CII-Franta, au beneficiat de stagii de specializare in strainatate,au urmat cursuri CEPECA, cursuri interne si seminarii pe specialitati, si chiar doctorate. In scurt timp invatamantul de specialitate mediu si superior a furnizat absolventi in domeniul informaticii.

Pregatirea profesionala a continuat insa  fara intrerupere pe toata durata de existenta a C.T.C.E, intrucat evolutia informaticii a fost extrem de rapida.

Pentru beneficiarii Centrului la inceputul activitatii au fost realizate lucrari simple, cu caracter contabil sau de evidenta. Din 1972 s-au abordat si probleme privind programarea, lansarea si urmarirea productiei care apoi au evoluat spre sisteme informatice pentru conducere. Din 1974 modelarea matematica si metodele de optimizare sunt tot mai des prezente in cadrul produselor-program. In acest fel nu se mai utiliza exclusiv viteza de calcul si memoria calculatorului pentru efectuarea de calcule simple cu volume mari de date ci se facea si un anumit transfer de “cunostinte stiintifice” spre calculator. S-a trecut la utilizarea unei metodologii unitare pentru elaborarea programelor si s-a inceput testarea interactiva prin terminale instalate in atelierele de proiectare. O serie de produse program specifice realizate prin cercetare proprie au fost folosite drept “unelte” in cadrul activitatilor de proiectare. Se utilizau tot mai mult proiecte tip si subprograme tip. S-a trecut astfel treptat spre industrializarea procesului de proiectare a sistemelor informatice. S-au diversificat domeniile abordate informatic, s-au realizat aplicatii de teleinformatica, s-au realizat colaborari cu institute de cercetare si institutii de invatamant, etc.

In ce priveste prelucrarea datelor, saltul de la cartela perforata la teleprelucrare a fost spectaculos. Capacitatile de calcul ale Centrului au fost in general suprasolicitate si numai o organizare riguroasa si o disciplina tehnologica stricta au permis satisfacerea cerintelor beneficiarilor.Cu timpul o parte dintre beneficiari si-au procurat calculatoare proprii iar altii s-au conectat cu terminale prin reteaua de telefonie la sectia exploatare si lucrau in regim de teleprelucrare  Nodul de comutatie al Centrului instalat in cladirea centralei telefonice a Clujului impreuna cu alte cateva noduri similare din tara faceau primii pasi spre o retea nationala de calculatoare.

Pregatirea de cadre in informatica s-a facut atat de catre instructorii proprii cat si prin cooptarea unor specialisti din proiectare sau cercetare. Au fost organizate cursuri postliceale si postuniversitare impreuna cu institutii de invatamant din Cluj dar si cursuri “in deplasare” in alte judete. Paleta cursurilor  mergea de la operatori cu studii medii pana la analisti si programatori cu studii superioare. La aceste cursuri s-au format informaticieni din aproape toate judetele tarii. Diplomele eliberate erau recunoscute de Ministerul Invatamantului si de Ministerul Muncii.

Presa (in special ziarul Faclia), radioul si televiziunea (mai ales studiourile din Cluj)  au reflectat adesea activitatea Centrului si au contribuit la raspandirea informaticii in zona .

Consiliul judetean al sindicatelor a fost de acord sa organizeze in colaborare cu C.T.C.E. si sa gazduiasca  “Laboratorul judetean de informatica” . Aici au avut loc conferinte,schimburi de experienta, cursuri de initiere in informatica pentru neprofesionisti, mese rotunde si alte actiuni de popularizare a informaticii. Au fost organizate de asemenea 14 editii ale simpozionului “Informatica si conducere”, cele mai frecventate maniferstari de profil din intreaga tara.

In primele luni ale anului 1991, in cadrul procesului de privatizare, Centrul se divide in doua Societati comerciale si incepe o noua istorie…

Un fapt remarcabil, in anul 1997  ing. Vasile Rus, cercetator la I.T.C. filiala Cluj, a publicat la Editura Albastra (condusa de Smaranda Dervesteanu) o lucrare valoroasa intitulata FONDAREA INFORMATICII CLUJENE .  Extrase din aceasta carte referitoare la C.T.C.E. Cluj se pot citi aici.