„Mi se pare o treaba uluitoare sa faci ceea ce-ti place si sa fi si platit pentru asta.”
În 1970 a venit un bun amic la mine si mi-a spus: «nu-ti mai pierde timpul în industrie, hai sa ne apucam de calculatoare ca asta-i viitorul!». Habar nu aveam ce erau calculatoarele astea si cu ce sar fi putut mînca. M-am dus – asa, cam într-o doara – la viitorul Centru Teritorial de Calcul din Cluj unde am cunoscut un om providential, pe matematicianul Vasile Peteanu, viitorul director al Centrului. Era un moment de liberalizare, iar Peteanu strîngea oameni mai speciali si nu neaparat „curati” la dosar, pentru ca introducerea informaticii în activitatea de conducere economica si sociala a fost facuta dupa un plan gîndit, pe atunci, de oameni cu cap. Centrul de Calcul era o oaza de normalitate în care – e greu de crezut! – partidul nu avea putere. Am trecut examenul, si, din 1970 pîna în 1990 am facut pe informaticianul. Am gasit acolo o lume foarte buna, cu oameni exceptionali, de prima mîna din toate punctele de vedere. Îi mentionez pe Alexandru Lelutiu ,Constantin Jeican, Dorin Lupu, Stefan Tigan, Gheorghe Cimoca, Augustin Man sau Gyuri Roth, dar mai erau multi altii. Se pleca fara probleme în strainatate, la cursuri, la instruiri.